Aaa,si sa mai spun ceva ce sigur nu am dat de inteles pana acum.Nu sunt genul de persoana care isi plange toata ziua de mila.Sunt o persoana energica,rad mult si am prieteni care imi suporta toate toanele si care ma sustin.In general sunt vesela...am si momente proaste...un 'moment'a durat vreo 3 luni...3 luni nu am iesit din casa si am regretat si am suferit si...a fost greu.Acum sunt hotarata sa ma fac sa cred macar ca ma simt mai bine.Primavara ma binedispune...si sper sa revin din nou eu.Un 'eu' independent.Fara sa depind de el,fara sa depind de nimeni.Acum simt ca m'am prostit de tot si uneori nici eu nu ma suport.Si oricum,depresia ma apuca seara,cand vin de la scoala si raman singura.Nu suport sa fiu singura.Ma sperie singuratatea si linistea...si momentele in care scriu pe blog sunt exact alea in care sunt singura si trista.De aceea totul suna atat de...sentimental si siropos.Nu pot sa mai sufar pentru el.Nu vreau sa ma pierd de tot.El e cu ea si habar nu are de suferinta mea.Si daca ar avea nu i'ar pasa.
Gata.De acum incerc sa dramatizez mai putin.De uitat nu il uit curand,dar sunt sigura ca o sa imi treaca candva si o sa citesc si probabil o sa zic"ce patetica eram..."
ba, sincer..
RăspundețiȘtergereastept si eu ziua aia in care sa spun "ce patetica eram."
dar... nu o vad.
dk esti ca mine, nici tu nu o vezi. :))
well, nu am mai fi noi daca nu am fi patetici sua daca nu ne-am gandi la cat de patetici suntem. cel putin odata in viata. ajungem la asta pe parcurs..
RăspundețiȘtergerehehe :) toti avem perioade de-astea si vom mai avea xcum ... nu suntem patetice, doar kiddo, si e dragut cand privesti in urma si revezi, cred eu :P
RăspundețiȘtergere