vineri, 10 aprilie 2009

Ma hranesc cu vise

Nimicul in care inot isi largeste albia...simt cum se fac valuri si valuri si cum ma scufund.Ma amestec in marea lui de smoala.Totul e negru si negrul e adanc.Fara fund defapt.Ma tem,insa abia acum dau dovada de optimism.Un optimism infect intr'o situatie infecta.
Pentru ce?Pentru ca in momentul asta creierul meu nu mai functioneaza cum trebuie...moliile au facut ravagii cu timpul si simt ca panza care imi proteja cat de cat iluziile e deja ciopartita.Si ma pierd...si tu nu esti sa imi intinzi mana si sa ma scoti la suprafata.Lasi vidul sa ma rapeasca.Mintea deja este acolo si nu face fata.Inima este cu tine...si toata fiinta mea defapt.Fizicul inca lupta,chiar daca e practic gol:fara minte si viata.Salveaza'mi fizicul.La o adica,pentru tine doar asta conteaza.Poate asa imi dai si inima inapoi si scapi de o povara.E grea?Pentru ca sentimentele mele cantaresc mult...Pana acum ai avut rezistenta si forta necesara...doar sa le sustii,nu si sa le apreciezi.
Chiar atat de putin valorez?Vreau sa pot sa ies de aici.Sa renasc ca phoenix'ul si sa nu ramana nici un pic din cenusa vietii din urma.Sa uit tot si sa o iau de la capat.Sa fiu un alt 'eu'.Unul imbunatatit.Un 'eu'din viitor,experimentat.
Si totusi,daca as uita as fi atat de...goala.Unde ar mai fi clipa in care m'ai luat prima data de mana...sau clipa in care m'ai facut pentru prima data a ta?Sunt bucuriile mele.Bucurii pe care nu incetez sa le retraiesc.Sunt cele mai frumoase secvente ale filmului regizat de noi.Tu esti cel mai bun actor,iar eu...sunt de figuratie.
Ajuta'ma sa ma eliberez si te voi invata sa iubesti.Sa ma iubesti pe mine,si sa fim doar2.Fara intrusi.Fara paraziti.Noi intr'o lume perfecta construita de mine.O lume in care existam si acum si in care suntem fericiti.O lume reala si transparenta totusi:lumea din visul meu.Un vis de un anotimp,care tinde sa se intinda si sa depaseasca limita pe care mi'am impus'o.Nu e numai un vis de scurta durata,e singurul moment in care te simt cu mine.Si de multe ori imi doresc sa raman acolo...sa nu ma mai trezesc,iar faptul ca nu pot,doare.
Poate ti'am cerut prea mult...stiu ca toate vin cu timpul,insa nu mai pot astepta in intuneric...te rog,intinde'mi mana...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune'mi :D